by

Când am gândit prima dată ca un „afacerist”

Primii bani cinstiţi nu i-ai făcut de ziua ta şi nici când te-ai rugat de un prieten să te împrumute, iar apoi nu i-ai mai dat banii. Părinţii mi-au zis într-o zi, cu ceva ani buni în urmă, că banii făcuţi după ce am mers de Crăciun sau de Revelion să colind sunt primii făcuţi cinstit. Aveau dreptate.

Cu aproximativ o oră în urmă au venit trei amici cu care mă jucam când eram mai mic la bloc. A venit primul, a colindat, a plecat. După câteva secunde sună al doilea. Colindă, pleacă şi el. Imediat al treilea, după ce abia am închis uşa.

Aşa mi-am adus aminte cum gândeam eu înainte, când aveam un chef „nebun” de a face nişte bani să-mi cumpăr ceva mişto următorul an, din colindat. Îmi ziceam că nu este bine să mergem trei în acelaşi timp, că facem bani mai puţini. Doi era cel mai ok. Dacă eram trei, mergeam doi, iar apoi următorul. Dacă eram patru, ne împărţeam în două grupe. Şi tot aşa. Când eram singur, era parcă şi mai bine, doar că nu aveam companie.

Asta, dacă nu mă înşel, este o chestie de marketing, nu? Până la urmă, tot timpul vindem ceva. Vindem un colind, o felicitare, o bucurie. Eu voiam să o fac cât mai bine. La fel şi tu.

Lasă un comentariu

Comment

  • Vezi alte articole pe tema