by

Cu toţii am colindat

Tocmai am primit trei copii să colinde şi au început să se încurce, iar gura lor era uscată, parcă fără glas. Aşa mergeam şi eu până anul trecut. Ţin minte că ne căutam toţi câte un partener pentru a merge în grup de câte doi. Dacă eram mai mulţi, nu era bine. De obicei primeam câte un leu de fiecare, însă mulţi dădeau mai puţin dacă grupul era mai mare. Mergeam şi câte patru, iar ca să terminăm mai rapid un bloc, doi se duceau la o uşă şi doi la cealaltă. Cine primea doar o monedă lua ţeapă, iar celălalt grup nu se mai întorcea. O dată am primit şi câte o mie de lei vechi. Altă dată ni se deschidea uşa, întrebam dacă primea cu colinda şi ne raspundeau sec nu, închizându-se brusc uşa. Ne ofticam deoarece asta era nesimţire curată. Mai bine nu răspunzi şi gata, nu faci copilul să se simtă prost. Alteori răcneam aşa de tare, doar ca să-i acoperim pe cei de lângă noi sau de la alt etaj.

Într-un an mi s-a întâmplat, când eram singur, să iasă o babă comunistă cu bâta. Era cât pe-aci să mă lovească. Am stat un sfert de oră să-l conving pe un amic să se ducă la ea, pe motiv ca îţi dă mulţi bani şi te pupă. De cele mai multe ori stăteam plictisiţi la uşă şi scoteam două cuvinte, iar cum apărea cineva cum ridicam glasul să dăm de înţeles ca suntem serioşi. Păcat însă că uitam de vizorul ce se afla în faţa noastra.

E frumos să te duci cu uratul sau să colinzi. Sunt printre primii bani pe care îi fac copii. Viaţa-i frumoasă, trebuie doar să o trăieşti!

Lasă un comentariu

Comment

  1. Cel putin pentru mine a trecut vremea. Nu am mai fost de 7-8 ani. tin minte ca atunci cand mergeam ( eram grup de 4 insi dintre care unul cu chitara ) faceam bani frumosi. ne ajungea de un revelion la munte. conteaza foarte mult o chitara !

  2. Nu se mai colindă ca altădată… :(
    Nu am avut parte de niciun colindător până acum, nu ştiu ce s-a întâmplat cu copiii din ziua de azi…

  3. Chiar daca pe moment unele faze sunt dureroase ele fac parte din copilaria fiecaruia. Toti avem amintiri placute, hazli sau mai putin placute dar cand imbatranim ne aducem aminte cu nostalgie.

  4. CO2 cel putin in Bucuresti au venit, dar nu cine stie ce colinde „adevarate”, motivati numai de banisori. Oricum pe vremuri era frumos tare si mai ales la tara !

  5. Şi înainte erau/eram motivaţi de bani, dar erau alte vremuri… vremuri de care-mi este dor. Mai sărace (atunci puţini te primeau, era sărăcia mai mare), însă în care Crăciunul era mult mai puternic conturat în suflete noastre, iar asta nu doar pentru că eram copii. Crăciunul e din ce în ce mai mult privit ca o afacere… iar asta îi strică tot farmecul. Nu se mai găteşte ca altădată, acum se cumpără-n bătaie de joc. Ca să nu mai vorbim de post… dar deja deviem de la subiect.

  6. Tin minte si eu cand mergeam cu colinda. Ce vremuri faine… Am trecut de la dulciuri la bani si dupa la cate un paharel de vin :))

    Acum cand mergem la profesori, imi iau si chitara si e ceva destul de fain…

    Colindatorii care i-am primit toti gafaiau, erau obositi si infrigurati si cantau aceleasi colinde… Dar a fost magic, a fost Craciun :)

  7. Faza e că înainte nu mi-aş fi permis să-i primesc… mergeam cu bugetul la limită, chiar de sărbători. În ultimii ani însă, situaţia s-a schimbat, însă colindătorii s-au împuţinat în aşa hal… ANUL ĂSTA NU A VENIT NICI MĂCAR UNUL! CS-ul e de vină şi părinţii plecaţi la muncă în Spania/Italia, care le dau prea mulţi bani pe mână. Nu şi-i mai muncesc deloc singurei…