by

Cum educăm românul (1): cumpărăturile online

Cumparaturi online De obicei, eu unul cumpăr online tot ce prind. Cu cardul, prin Paypal, prin poştă, prin curier – toate metodele le-am folosit. Bicicleta am găsit-o pe internet, mi-a fost trimisă prin curier şi am plătit cu banii jos (chit că ăla de la Fan Courier nu mi-a dat voie să verific coletul). MP4-ul l-am plătit în avans, prin Paypal, după ce am găsit o ofertă foarte tare pe Okazii. Cd-urile le cumpăr tot online, cu plata în avans. Cărţile, tot pe internet. Lista poate continua.

Încrederea în magazinele online

Problema cea mai mare la noi este încrederea. Lumea nu are încredere în internet. Cum, să pun eu cardul acolo? Cum, să trimit eu în avans 300 lei? Acest lucru cred că ţine de nivelul de educare. Deşi vezi pe Okazii o persoană care are sute de calificative, peste 95% din ele fiind pozitive, tu tot nu ai încredere. Deşi ştii că eMag domină piaţa IT în online, tu tot nu ai încredere să comanzi un produs de peste 1.000 lei.

Aş zice că majoritatea dintre cei ce cumpără pe internet au vârste între 20 şi 30 de ani. Adolescenţii şi părinţii reprezintă cele două extreme.

Pentru început, vă adresez vouă un sondaj:


Cine nu cumpără de pe internet: adolescenţii

Revenind. Să luăm primul caz. Iată nişte răspunsuri de pe un site de puştani, întrebaţi dacă plasează comenzi online:

1. Nu pentru ca te pacalesc si e mai scump

2. Da & Nu

In situatile cu DA , cumpar dar numai in situatile dificile si de pe situri autorizate . adica situri cu firme mari !

In cazul cu NU , nu as prea cumpara , siturile care cer cardu de paypal , fiind ca sunt mii si sute firme fantoma care iti pot goli cardu ! Iar politia nu prea au cum sa ii prinda . Doar sa le stearga situl , atat tot !

3. Foarte rar fac asta(doar cind imi place ceva f f f tare),fiindca nu prea am incredere in tot acest proces si apoi mai apare ceva probleme cu marimea,uneori si cu calitatea-e enervant.

4. Cumpar online doar carti. Livrarea este prompta si preturile sunt identice cu cele din librarii. In rest preturile altor marfuri pacalesc.

5. Eu una nu as cumpara online pentru ca sar putea ca acel om care vinde…sa zica unpret mic si apoi cand il primesti sa ai nu stiu cat cum a fost un caz la protvdar totusi esti mai sigura atunci cand cumperi de la mag

6. Eu cumpar online doar carti sau cd`uri…

Nu as cumpara niciodata chestii fffff scumpte [teluri, laptopuri, etc], caci nu am incredere

7. Eu unul ,cumpar online doar lucrurile pe care nu le pot gasi si in magazinele din oras.Online sunt unele lucruri mult mai interesante si mult mai de valoare decat cele din magazin .Poti sa stai pe scaun sa te uiti la diferite modele ,si unele sunt si mult mai ieftine!si asta am patit-o pe propia piele .De atunci ma uit mai intai pe internet inainte sa ajunsg sa cumpar produsul respectiv

.E bine sa mentionez ca niciodata nu platesc cu cardul ,mi se pare mult prea periculo.Prefer sa platesc in momentul in care mi se preda marfa,e mult mai bine asa …si niciodata nu am fost inselat!

Mai toate răspunsurile aduc aceleaşi argumente împotrivă: mai scump, prea periculos. Prima variantă o înlăturăm clar: preţurile pe online sunt mai mici, deoarece magazinele nu plătesc chirie, nu angajează vânzători. Sunt şi excepţii, bineînţeles. A doua variantă: există atestatele GPEC. Nu insist, nu are rost.

Ei au sub 18 ani. Părerea lor îşi are sămânţa tot din cea a părinţilor. Internetul pentru ei înseamnă doar Facebook şi Hi5. Nu sunt deloc educaţi.

Cine nu cumpără de pe internet: părinţii

Al doilea caz: cei peste 30 ani. Mai exact, părinţii. Au prins perioada dinainte de ’89, nu cunosc internetul, abia ştiu să deschidă un calculator. Acum câteva ore vorbeam cu Răzvan despre asta, căci el are are un magazin de jucarii eduationale (EduKid). Părinţii ce cumpără de la magazinul lui sunt educaţi. Procentul acestora însă e infim.

Părinţii nu acceptă nici în ruptul capului să plaseze o comandă prin Paypal sau folosind cardul. În cel mai rău caz, prin curier, dar şi acolo există dubii.

Concluzia?

Motivul celor două extreme? Lipsa de educare. Deşi procentul românilor ce comandă online e în continuă creştere, ziua în care nu vor mai exista dubii asupra acestui gen de cumpărături e departe

Rămâne întrebarea: cum îi putem educa? Avem cum? Căci mie mi se pare aproape imposibil să-i explici unei persoane care ştie doar să intre pe Google varianta de a folosi un magazin online pentru produsele de care are nevoie.

Lasă un comentariu

Comment

  1. Cand vine vorba de muzica, asa ar trebui sa fie normal: sa fie mult mai ieftin sa cumperi cd-uri online pentru simplul motiv ca dispar multi intermediari/distribuitori. Insa exista un pret minim stabilit prin lege prin care sa fie comercializate operele muzicale, asa ca de multe ori ajung cd-urile sa fie mult mai scumpe daca le iei de pe site-urile romanesti decat daca te duci in magazine (desi nu mai exista magazine de muzica – sau in care sa gasesti orice album cauti).

  2. Mda, am dat enter inainte sa termin tot ce aveam de zis. :)) Deci continuare:

    Este normal sa nu aiba incredere atata timp cat nu stiu de unde sa cumpere astfel incat sa fie ok, exista magazine online care nici macar nu-si au datele de contact trecute pe site.

    #3: am atatia prieteni care au dat comanda si nu le-a ajuns (sau le-a ajuns cu cateva luni intarziere)

    #4: mie mi s-a intamplat sa-mi fie spart mailul si de pe cardul de credit legat de Gmail (cumparasem spatiu) a fost comandat un telefon de 600$ din SUA (comanda anulata ulterior fiindca nu erau atatia bani pe card). Am IP-ul de pe care s-a facut comanda, IP-ul celui care mi-a spart contul, stiu cui i-a fost alocat intre orele respective (era IP dinamic, din intamplare am prieteni buni care lucreaza la ISP-ul respectiv), aveam adresa si numele unde trebuia expediat telefonul (aceeasi cu cea la care fusese alocat IP-ul in noaptea respectiva), de pe acelasi IP fusese spart atunci si Monden.info si stearsa baza de date etc. Am descoperit ulterior ca aveam un minunat de keylogger pe laptop si antivirusul setat astfel incat sa-l ‘protejeze’. Inutil de spus ca in aprilie se implineste un an si politia nici macar nu m-a mai contactat sa ma tina la curent cu evolutia acestui caz… E normal ca am ramas cu issues si am foarte mare grija cu ce comand de pe net, ce date imi completez…

    #5: din Romania au existat ft multe fraude legate de carduri, multe site-uri din afara nu accepta comenzi de la noi

    #6: transportul este ft scump iar posta romana suge maxim.

  3. Sunt persoane care nu au încredere nici dacă primesc diferite recomandări de la amici/prieteni, fiind vorba de un magazin de top (de la emag şi până la Amazon).

    Prin urmare, un motiv bine întemeiat îl reprezintă numărul de fraude de la noi. Nici eu nu mă pot simţi în siguranţă când mă gândesc că un hoţ îmi poate folosi cardul, fără să păţească nimic, deşi a fost depistat.

    Problema ajunge acum la Poliţie, care nu îşi face treaba. Asta nu putem controla.

    De cealaltă parte, suntem noi, care folosim datele diferitelor conturi pe alte calculatoare şi nu avem grijă să fim protejaţi de un antivirus ok.

    Adunând, încrederea e dată de nişte factori pe care nu prea îi putem controla. Fie trebuie să mergem mai departe (educarea legată de internet: cui dăm datele, unde folosim datele etc), fie lăsăm să crească de la sine (ceea ce deja se întâmplă).

  4. In cazul meu a fost cel mai probabil vorba de acel keylogger instalat de un coleg de birou (toate indiciile duceau spre el), ca alta varianta nu cred sa fi existat. Antivirusul il am platit la zi dintotdeauna , parolele au zeci de caractere si le schimb aproape lunar, numai eu stiu raspunsurile la intrebarile de securitate, nu ma loghez niciodata de pe wireless-urile sau calculatoarele altora, si uite ca niciodata nu poti fi prea protejat de astfel de necazuri.

    Pe de alta parte, nu sunt de acord nici cu paranoia asta totala – internetul face rau, se inregistreaza orice faci asa ca preferi sa nu existi online, nu ai incredere in niciun site indiferent de recomandari etc etc etc.

  5. Cum se poate rezolva aceasta teama?
    In primul rand, cu niste reclame la magazine online. Vezi la TV o reclama eMag, vezi intr-o revista un marketonline, vezi pe strada o oferta la tuatara si lista poate continua.

  6. O pondere destul de importanta o au curierii. Eu am primit produse desfacute, stricate, ba chiar unele nici nu au mai ajuns la mine…
    Marea majoritate schimba produsul la problemele de genu’ dar romanului inca ii e frica.
    Si mai e si faza cu teama fata de vanzator…

  7. Va recomand sistemul de recenzii magazine online: http://www.eucumpar.com
    Comertul online nu inseamna neaparat plata cu cardul, se poate comanda in sistem ramburs. Acesta metoda face ca achitiile online sa fie mai sigure de multe ori decat mersul la supermarket.
    Atata timp cat vor exista site-uri/firme fantoma va exista si neincredere, insa daca iti doresti neaparat un produs insa magazinul nu inspira incredere, informeaza-te despre magazin. Citeste recenzii, comentarii iar daca nu gasesti comanda produsul cu plata la livrare !

  8. Trebuie sa avem incredere si in magazinele online care au un cuvint de spus pe internet si vechimea lor conteaza

  9. daca vreti sa faceti cumparaturi online,trebuie sa fiti siguri ca site-ul este serios,vedeti cate vanzari are,daca are vanzari 0 nu va bagati,nu licitati fara a intra pe forum sa vedeti comentariile,eventual luati legatura cu cumparatorii..