by

Despre existenta

Valoarea unei vieti? Iti recomand cu cea mai mare placere sa asculti melodia Parazitii – Valoarea unei vieti. Vreau doar sa retii cu atentie versurile si sa nu uiti concluzia: poti muri oricand, oriunde, oricine ai fi. Astazi, s-a intamplat un accident de tramvai in Iasi, unde a fost implicata si mama mea. Tramvaiul 6, urca pe Arcu, pentru a ajunge in Centru. Franele nu au mai rezistat, iar acesta cobora in viteza la vale. Toata lumea tipa, era speriata si cerea sa se deschida usile. Apai daca se deschideau usile? Nu facea si mai rau? Vroiau babele sa sara sa-si rupa gatu? Vatmanul a fost constient si nu a lasat usile inchise. In aceste conditii, exista o singura cale: tramvaiul deraiaza la prima curba. Incredibil, dar adevarat: din spate a mai venit un tramvai … cele doua s-au ciocnit, luand intre ele si o masina. Va dati seama ce se intampla daca tramvaiul deraia? Nu numai ca se raneau atatea persoane, dar poate accidentul se incheia si cu morti. Cat valoreaza o viata de om?

Nu vreau sa mai vorbesc despre asta, ci despre existenta, ca tot este colegul meu de banca „nelamurit”. Bun, ti-a fost data o viata, insa cu ce rost? Poate peste 1-2 generatii ai sa ramai in „istorie”, sau poate o sa te tina minte … nepotul, chiar daca nici nu stie cum aratai. Dar, peste 3-4 generatii cine te mai tine minte? Ce rost are viata? Toti vom muri, mai devreme sau mai tarziu. Eu unul chiar nu vreau sa ma gandesc la aceasta intrebare … pur si simplu nu ma intereseaza, insa vreau sa vad daca este cineva in stare sa dea un raspuns :)

Ce rost are viata?

Lasă un comentariu

Comment

12 Comments

  1. Pe masura ce mai publici cate un articol, eu ma minunez si mai tare:)

    Nu stiu ce rost are viata, dar stiu un lucru foarte sigur: daca imi pun intrebarea asta la nesfarsit devin foarte deprimata… si asta chiar ca nu are rost. Si, daca tot trecem in partea filosofiilor, am putea sa ne intrebam si ce rost are moartea:) Asta chiar ca e fara rost:)

  2. da… si tot colegul tau de banca iti raspunde >:)

    Teoretic, din punct de vedere teologic si eshatologic, fiecare om exista pentru Dumnezeu, si pentru ca sa ajunga in Paradis sa-l slaveasca pe Dumnezeu, si Dumnezeu ii cunoaste pe toti oamenii.

    Insa, acum apare o alta intrebare pe care tot colegul tau (adica eu) a pus-o azi. De ce trebuie sa traiesti 80 de ani (80 cu aproximatie) ca sa ajungi sa-l slavesti pe Dumnezeu? :p la asta, sunt inca in cautarea unui raspuns… :D

  3. Viata omului ar avea sens numai daca ar fi vesnica….dar cine stie, poate chiar este ;)

  4. Nu va fi nimeni in stare sa dea un raspuns la o asemenea intrebare. In schimb, se poate medita asupra ei.
    Poate ca cel mai important lucru este sa lasi ceva in urma. Un scriitor lasa o carte generatiilor viitoare, un om de stiinta o inventie, un revolutionar o
    idee, un avant, un tata lasa un copil. Poate ca acesta este scopul nostru, sau poate ca inca nu l-am descoperit.

  5. Aceasi intrebare mi’o pun si eu.
    Poate ca ne’a fost data ca sa o traim , sa ne bucura ca simti momentu’…
    Incurcare sunt Caile Domnului.
    Asa ziceam si eu inainte ca ce rost are sa stau pe lume ca si asa nu fac nimic maret , poate sunt doar asa de forma :| …

  6. Viata are rostul ei, de la punctul in care inveti sa pasesti si pana la a dat viata care cred ca e cel mai important in lumea asta, ai primit viata si trebuie sa dai viata!

  7. Emppu: Nu am inteles ce ai vrut sa zici in fraza asta:”De ce trebuie sa traiesti 80 de ani (80 cu aproximatie) ca sa ajungi sa-l slavesti pe Dumnezeu?”
    Repeta te rog ..

  8. Pai, nu am putea sa il slavim direct, fara sa ne nastem? Adica ce rost are sa vii aici, sa traiesti cat traiesti ca sa ajungi in acelasi loc… ;) asta vreau sa zic :D

  9. pai sa mergi direct la El :D de fapt, raspunsul la aceasta intrebare e ca tebuie sa traim pentru ca Dumnezeu ne-a dat libertatea de a alege, si din cauza asta, noi suntem liberi sa alegem daca sa fim cu El si sa ajungem la El, sau sa fim opusi lui, si sa ajungem in iad :d Am aflat-o si pe asta :p

  10. Poate ca gandesti oleaca prea pesimist. Viata este cel mai mare dar pe care l-am primit vreodata, ar trebui sa fim foarte fericiti ca beneficiem de sansa de a trai. Plus ca e foarte posibil sa ramai in memoria urmasilor tai, daca iti doresti acest lucru si faci ceva eforturi. Anonimii sunt repede uitati.

  11. cititeste „Mitul lui Sisif” – Albert Camus si te lamuresti cum sta treaba cu sensul vietii. In alta ordine de idei: titlul nu prea are legatura cu textul. Existenta defineste altceva, citeste Heidegger. ;)