by

Feriti-va de spitale

Incercati cat mai mult sa va feriti de spitale: v-o spun din pe propria experienta. Nu-mi vine sa cred cata neseriozitate ofera spitalele, in special doctorii. Sa va explic care e treaba. Dupa cum stiti, mi-am fracturat mana la fotbal intr-un meci din campionat. Am fost la „Spitalul de Urgente” unde mi s-a spus ca nu-mi poate face nimic si m-a trimis la „Spitalul de copii – Sf. Maria”, fiind singurul din toata Moldova care se ocupa de copii. Ma duc, astept 10 minute, vine si mama, mai astept inca 10 minute si ma ia la intrebari o domnisoara de la spital. Se stramba putin, eu ma sperii (mi-am dat seama ca era ceva grav la incheietura) si imi spune ca ma interneaza. Intreaba o doamna: „Sa-i dam un algocalmin?”, la care cealalta raspunde sictirita „E hai algocalmin? Nu-i da!”. Imi da un tifon la mana, care nu cred ca m-a ajutat cu ceva si ma pune sa astept.

Merg dupa inca cateva zeci de minute la o radiografie (unde proasta aia era sa o comita urat de tot), iar apoi mi s-a pus o atela, dupa care ma trimite in salon. Eram speriat din cauza ca o asistenta ii spune mamei: „Da … o sa adoarma si o sa se trezeasca cu gips”. Eu nici nu stiam cum se pune un gips sau ce trebuie facut si imi spun in gandul meu: „Ba da astia is nebuni, trebuie sa ma culc iar cat dorm astia imi pun gipsul? Pai daca ma scol? Da mai dorm eu?”. Dupa mi-a spus mama ca imi face o anestezie si nici nu am sa simt. Usor de spus, nu? Ma duce mai pe seara intr-o sala, imi face o injectie iar dupa nici 5 minute adorm. Ma trezesc pe targa, il intreb pe tipul din fata mea cum il cheama iar dupa adorm din nou. Dupa o noapte extrem de urata in spital, vad ca degetele imi sunt umflate. Vorbesc cu o asistenta, ma duce sa-mi taie tifonul, ma intreaba frumos de mai multe ori daca vreau un calmant, ii raspund negativ, dupa care ma trimite in salon. Prima concluzie: doctorita mi-a strans prea tare gipsul, iar pentru asta trebuie sa mai sufar putin.

Aflu dupa aceea ca osul mi s-a deplasat din nou, cand asistenta mi-a largit gipsul. Astept o zi si nu imi face nimic. Intre timp, ma enerveaza si celelalte asistente care se pregatesc cu doua ore inainte de a veni „vizita” (cica la vizita trebuie sa vorbim cu doctorii care sunt in garda daca ne doare ceva, dar rahat ca aia nici nu te baga in seama, in fine): „Hai, gata, ramaneti in saloane. / Ia hai, mama aranjeaza patul la baiat. / Da-te jos ca trebuie sa fac curat. / Urca-te in pat ca trebuie sa curat pe jos. / Vai da tu ai 3 perne si altii n-au niciuna?”. Adica daca eu fac pe mine trebuie sa stau in salon ca peste doua ore vine vizita? Adica eu trebuie sa ma dau jos doar ca tu sa-mi spui apoi sa ma urc inapoi pe pat? Adica eu trebuie sa stau pe o panarama de burete care sta in jos si sa ma doara capul? Adica eu trebuie sa tin mana in sus, langa burete, iar tu imi spui de ce am 3 perne? Chiar este cineva fara perna? Nu prea cred, dar defapt la cata nesimtire e aici, s-ar putea sa ai dreptate. A doua concluzie: E vai de capul asistentelor si infirmierelor.

Am vorbit cu doctorita, care mi-a spus ca ea va pleca din localitate timp de o zi si o sa ma ia alt doctor, iar daca nu, cand se va intoarce imi va schimba ea ghipsul. Mai trece o zi fara sa mi se faca ceva. Doctorul ma preia si imi spune sa merg sus sa-mi schimbe ghipsul. Ma trezesc din nou speriat, cu o masca pe fata, intr-o sala de care nici nu stiam cu o durere ingrozitoare de mana. Imi face o asistenta un calmant, iar cand ma uit la mana: „Aoleu, da de ce e in pozitia asta?”. Debea acuma incepe „spectacolul”. Am stat 3 zile in salon, fara sa treaca doctorul pe la mine, fara sa ma intrebe vreo asistenta cum ma simt – traind o experienta deloc frumoasa.

Nu mi-a venit sa cred cat de handicapata era o asistenta: a venit la un baiat din salon, ia infipt acul cu seringa in mana (nu avea venula), iar apoi a apasat fara sa se opreasca pe seringa. Va dati seama cat a suferit respectivul baiat? Cand ti se face o injectie, asistenta trebuie sa se opreasca putin, deoarece pe pacient il doare. Doamne ma fereste! A treia concluzie: Trebuie sa scap cat mai rapid de aici!

A venit un nou baiat la noi in salon, care avea probleme cu spatele: il durea extrem de tare coloana. Timp de vreo 3-4 zile nu i s-a facut nimic: doar i s-a luat sange. Am aflat apoi ca tipul nu a mai suportat si a fugit din spital. Cum pana mea sa vii la spital cu o durere ingrozitoare, iar nimeni sa nu se uite la tine? Nesimtire totala!!!

Am stat cu mama ore intregi sa-l cautam pe doctor. Intr-un final mi-a dat drumul acasa, ducandu-ma in graba la scoala pentru a vedea finala campionatului. Nu am reusit sa scriu absolut toate faptele de nesimtire traite in spital, deoarece credeti-ma, erau extrem de multe.

Intr-un articol viitor, va voi spune si ce a urmat, dupa ce m-am dus sa mi se schimbe ghipsul. Concluzia dupa aproape o saptamana de spital: Niciodata sa nu ma mai intorc aici!

Lasă un comentariu

Comment

13 Comments

  1. Incredibil :|! Stiam si eu ca in spitalele romane nu te ia nimeni in seama, dar chiar asa ?:|
    Abia, abia daca mai „umfli” putin (mai mult) buzunarele asistentelor te baga si pe tine in seama.

  2. Nu e asa in toate spitalele. Sunt si doctori cu adevarat profesionisti si care fac acesta cu pasiune.

    Am avut norocul sa intalnesc un astfel de loc cu astfel de doctori. Ma simteam ca la pensiune ;)

  3. @BeTa: Am sa vorbesc despre treaba cu „umflatul” buzunarelor in articolul viitor, axat pe aceeasi tema :)

  4. ”Impresioanta povestea celui mai tare pusti din blogosfera, Dany din Iasi, care a avut ghinionul sa-si rupa o mana si sa poposeasca in spital. Cititi cum a descoperit el sistemul sanitar din Romania si ce chinuri a indurat – aici.”

  5. Da, cum zice si rapas sunt si doctori buni am avut si parte de unul, cand am avut sectionat un tendon la mana. Dar in general doctorii sunt bulangii daca nu primesc acea „atentie” ( care sunt siiiigur ca si mama ta a dat-o) , si chiar si atunci dupa ce primesc tot au gesturi.

    Traim in romania si asta ne ocupa tot timpul.

  6. Si totusi…de ce te-au internat??? O mana se pune in ghips in aceeasi zi, fara anestezie si fara internare. Cel putin intr-un spital mai mult sau mai putin normal. Si credeam ca Iasiul e un oras normal.

  7. @Mihai: Da, am gresit. Am inteles gresit de la spital, iar eu nu stiam decat de „artera”. Mersi!

    @pronosticuri: Era destul de grava situatia.

  8. eu stiu cel mai bine ce sa intamplat cu tine deoarece am stat in salon cu tine. intradevar medicii , asistentele, infirmierele au o nesimtire care te lasa cu gura cascata . dak vrei sa fii ” bagat in seama ” trebuie sa cotizezi la toti acesti neispraviti care luceaza in spitale si care au o reputatie .. :-j deakuma asta e .. speram sa nu ne mai intalnim in spitale .. ci sa ne intalnim la un fotbal ;) bft! . seby

  9. Si eu am avut mana in ghips in noiembrie 2007 imediat ce incepuse scoala, dar nu a fost asa grav. Practic m-am dus la spital nu m-a adormit, nimic… si mi-a pus ghipsu’. Am stat o luna cu mana(dreapta) asa, dar am avut noroc ca sunt si stangaci si dreptaci, totusi simteam ca ghipsul ala are 5 kg…
    Cam ai dreptate in toate concluziile tale, Dany … asa este in provincie. In Bucuresti problema nu e asa de grava.

  10. mai Flogger, sincer nu cred ca doar „in provincie” e asa, dupa cum nu cred ca „in Bucuresti nu /i chiar atat de grav”… ma „aprind” pentru ca nu mi plac generalizarile…

    problema cea mare e ca pacientii NU sunt tratati cum trebuie, ca un copil a reusit sa „zugraveasca” aceasta realitate amara…

  11. In ianuarie am fost internat la Spitalul Sf. Spiridon (tot din Iasi), am ajuns la o concluzie… doctorii dau atentie doar cazurilor „pe moarte”, trestul sunt tratati mai rau ca animalele… e belea mare prin spitale.