by

5 filme din 2012 ce mi-au plăcut

1. The Words

M-a ținut în priză pe întreg parcursul acțiunii, făcându-mă să mă întreb „eu ce aș fi făcut în locul lui?” și așteptând cu nerăbdare să văd ce urmează. Foarte faine monologurile despre ce înseamnă a fi un scriitor și ce reprezintă cuvintele pentru acesta.

Christoph Waltz & Jamie Foxx

2. Django Unchained

Christoph Waltz, colonelul de nota 10 din Inglourious Basterds, într-un nou rol foarte fain. Mi-au plăcut și DiCaprio și Samuel Jackson.

3. Savages

Voiam mai mult business, dar monologul fetei și rolul băieților m-au făcut să savurez fiecare secundă.

4. Trouble with the Curve

Merită văzut pentru replicile sarcastice ale lui Clint Eastwood, dar și pentru a vedea ce înseamnă a fi un scouter și cum tehnologia nu schimbă chiar totul. Finalul e, bineînțeles, clișeizat.

5. Flight

Denzel Washington a îmbătrânit, dar asta nu prea contează, făcând un rol bun. Finalul prezintă elemente destul de lipsite de logică.

Cu toate acestea:

Nu-s eu cine știe ce cinefil sau critic de film, dar cred că filmele de azi se află la un nivel destul de scăzut. Având în vedere că din Top 100 (IMDB) doar 1/5 au apărut după 2000, nu cred că-s singurul.

În altă ordine de idei:

  • Edward Zwick, pe lângă The Words a mai făcut niște hit-uri: Legends of the Fall (1994), Blood Diamond (2006) și Love and Other Drugs (2010)
  • Olivia Wilde mi se pare un actor slab și supraapreciat (în The Words mi s-a părut a fi fix degeaba, iar Deadfall a fost foarte foarte prost)
  • Seria Step Up a revenit cu un al 4-lea film (scenele de dans sunt faine, are cât de cât o logică filmul, dar tot plin de clișee e), după ce 2 și 3 au fost de toată jena
  • mai trebuie să zic o dată: Deadfall a fost foarte foarte prost (câteva întrebări de bun simț: de ce nu și-a pus ăla o căciula de la omul din pădure dacă afară era ditamai gerul? care-i rolul secvenței cu Olivia Wilde dezbrăcată în baie, aberând singură? de ce a lungit-o la final cu scena de la masă, când era urmărit de poliție?)
  • Cloud Atlas și Killing Them Softly m-au făcut să-mi pierd răbdarea și n-am văzut mai mult de jumătate din fiecare

Lasă un comentariu

Comment

  1. Are legatura cu povestile. Cinematografia numara in prezent mii, poate chiar zeci sau sute de mii de titluri la nivel international. Nu prea mai sunt povesti de spus.

    Si asta conteaza foarte mult, pentru ca la baza unui film(sau a unei piese de teatru) de exceptie sta povestea.

  2. Sincer, mi-a fost destul de greu sa-ti gasesc blogul in prima faza, crezand ca sectiunea Blog e un simplu blogroll. Sa pui un reflector mai mare pe el :)

    Altfel, desi The Words imi e mai apropiat ca profesie, Django Unchained imi aduce aminte intr-un mod ciudat si placut de „filmele cu bataie” din copilarie.

  • Vezi alte articole pe tema