by

Cât de mult te ajută „job-ul” în momentul de faţă? (Guest post şi păreri personale)

Recent am ajutat doi amici, tineri bloggeri, să obţină un post de writer, la un blog ce nu îi dau numele. De fapt am dat mai departe o ofertă ce mi s-a făcut iniţial, dar lăsăm asta la o parte. La Online Career Day, un tip ce mi-a plăcut destul de mult, căruia din păcate nu îi văd numele în lista de speakeri, a recomandat să nu ne luăm un „job” în timp ce studiem, în anii de facultate, argumentând foarte bine acest lucru.

De câteva zile am dorit să discut pe această tema, mai ales că pe parcursul celor 2 ani de blogging am primit diferite oferte. Mai mult de atât, chiar în urmă cu câteva zile, în pauza de 2h de la Link your Business, am discutat cu o persoană despre o colaborare destul de importantă, atât pentru mine, cât şi pentru proiectul ce vor să îl pună pe picioare. Din nou, nu intru în detalii.

Întrebarea mea se adresează, bineînţeles, celor tineri: cât de mult vă ajută un „job” în momentul de faţă? Dacă voi vă doriţi să studiaţi design, de exemplu, de ce să vă pierdeţi timpul cu umblatul în oraş la evenimente? Când ai timp să studiezi, să citeşti, să experimentezi, să te pregăteşti, de ce să îţi mai încarci timpul şi cu asta? Înţeleg dacă de exemplu vrei să devii editor de ziar şi începi de pe acum să intervievezi persoane ce îţi plac în mod deosebit, însă nu sunt cunoscute. Dar dacă oferta primită nu e pe domeniul tău, de ce să accepţi? De ce să te implici în ceva din care nu înveţi nimic? Tu ai nevoie de experienţă ce să te ajute mai încolo. Tu ştii ce vrei să devii! Tu nu vrei să testezi tot şi să vezi apoi ce îţi place, pentru că doar cineva care nu se cunoaşte pe el însuşi nu ştie măcar un lucru care îi place.

Am invitat-o astfel pe Ines să continue discuţia, deoarece o cunosc de mult timp şi mi se pare a fi o persoană destul de potrivită pentru a acoperi acest subiect.

Îmi pare bine că Dany a lansat acest subiect pentru că am şi eu ocazia de a vorbi din proprie experienţă; prin urmare, nu voi fi imparţială şi nu voi da un număr egal de argumente pro şi contra jobului în timpul studiilor, ci îmi voi susţine părerea.

Există cel puţin două aspecte ce ar trebui luate în calcul atunci când vorbim despre un job în timpul studiilor (universitare sau chiar de liceu), ambele în legătură cu scopul pentru care îţi doreşti jobul respectiv:

Primul aspect este cel financiar, în sensul că ai nevoie neapărată de un job pentru a te putea întreţine şi, implicit, pentru a-ţi putea continua studiile, chiar dacă acestea vor fi mult afectate de programul pe care ţi-l impune jobul.

Chiar săptămâna trecută am avut ocazia de a sta mai mult de vorbă cu unul dintre studenţii mei, student despre care, de altfel, nu aveam o părere atât de bună pentru că nu prea avusesem timp să-mi formez păreri, având în vedere că nu l-am văzut prea des la seminarii. Well… motivul pentru care nu l-am văzut se pare că este faptul că el are un job, job care nu îi place, dar la care nu poate renunţa deoarece asta ar însemna să nu-şi mai poată plăti taxa de studiu şi, prin urmare, să-şi întrerupă studiile.

Dacă acesta este motivul pentru care ai nevoie de un job, nu prea mai contează dacă jobul este sau nu în domeniul în care vrei să „funcţionezi” în viitor. Partea proastă este că, dacă îţi vei trece în CV acest job, nu ştiu cât de mult te va ajuta atunci când vei dori să te angajezi în domeniul care chiar îţi place. Pe de altă parte, dacă nu îl treci în CV, atunci nu te vei diferenţia cu nimic de celelalte persoane fără experienţă care aplică pentru acelaşi job.

Al doilea aspect este cel al experienţei pe care îţi doreşti să o acumulezi, ceea ce implică să ştii exact în ce domeniu îţi doreşti să activezi şi să îţi cauţi un job care să te ajute să acumulezi o experienţă relevantă şi să te ajute să te perfecţionezi.

Sincer… sunt foarte sceptică în reuşita acestui demers, mai ales pentru că sunt o droaie de absolvenţi care nu găsesc un job în domeniu. Dar cred că depinde foarte mult şi de domeniul de activitate.

Sunt, totuşi, şi împotriva acestui al doilea aspect pentru că, în viziunea mea, există un timp pentru toate. Ştiu că marea majoritate a tinerilor au impresia despre şcoală că nu îi ajută cu nimic iar facultatea este privită ca pe o instituţie care ne bagă în creiere o grămadă de teorie şi nimic practic dar, pur şi simplu, există un timp în care trebuie să acumulezi şi teorie iar practica fără teorie este destul de dificilă.

În timpul facultăţii am lucrat în domeniu (sau, în fine, un domeniu adiacent dar care, totuşi, are greutate la CV) şi mi-am dat demisia; pentru că nu mai aveam timp să învăţ, pentru că aveam impresia, paradoxală, de altfel, că mă îndobitocesc tocmai pentru că aveam ocazia, cu vârf şi îndesat, să fac practică, pentru că mă plafonam, chiar dacă eram pe domeniu, pentru că simţeam că mai am multă teorie de învăţat şi foarte puţin timp pentru a o face şi pentru că simţeam că nu mă perfecţionez în domeniu pentru că fac lucrurile după ureche.

Varianta optimă pe care am găsit-o a fost voluntariatul. Deşi conceptul de „voluntariat” poate să fie perceput într-un mod negativ de către tineretul pragmatic, acesta reprezintă o simulare a vieţii foarte apropiată de realitate pentru că te îndeamnă să te dai singur cu capul de probleme şi să ieşi tot singur din ele, sprijinindu-te, eventual, pe cei cu puţin mai multă experienţă decât tine, dar care, totuşi, îţi sunt foarte asemănători.

Voluntariatul îţi impune să te documentezi şi, prin urmare, să trebuiască să acumulezi multă teorie şi să alegi singur varianta optimă pe care să o pui în practică.

Nu îmi doresc neapărat să fac o pledoarie în favoarea voluntariatului, dar chiar cred că viaţa are un curs firesc şi, dacă nu ne împinge să procedăm într-un alt fel, optim pentru dezvoltarea noastră ar fi să urmăm acest curs.

Plus că nu trebuie să uităm că, măcar în teorie, salariile sunt diferenţiate în funcţie de diploma de studii pe care o ai.

Ines este profesor asociat în cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Ea a lucrat în perioada studenţiei ca voluntar în domeniul marketingului în diferite asociaţii studenţeşti.

În final rog toţi cititorii care au trecut prin astfel de situaţii să facă completări. Este un subiect ce merită discutat, mai ales că vine vorba de noi, cei tineri.

Lasă un comentariu

Comment

11 Comments

  1. Complet adevarat dar lucrurile nu sunt niciodata asa de simple. Latura materiala chiar e importanta. Vrei nu vrei ai nevoie de bani.

    Eu lucrez de ceva timp dar acum sunt pus in postura in care trebuie sa fac ceva sa maresc timpul alocat pentru facultate pentru ca sunt de parere ca pierd multe lucruri importante.

    Un job te forteaza sa inveti foarte repede ceea ce iti este necesar pentru a indeplini task-urile iar dupa acest prag intervine plafonarea. Sunt rare locurile de munca care sa iti ofere ocazia unei invatari continue si sunt cu atat mai greu accesibile studentilor.

    Dar sa nu uitam totusi ca un job te invata unele lucruri pe care nu le poti invata altundeva si pentru asta merita. Lucruri cum ar fi: gestionarea unor proiecte mari, te invata sa colaborezi si te invata un set de reguli specifice.

    Cert e ca e oricum ai nevoie de multa disciplina fie ca alegi sa te angajezi fie nu. Sistemul de invatamant din Romania mai are mult pana sa ajunga in punctul in care sa vina cu pretentii. Daca vrei sa inveti ceva trebuie sa inveti singur.

    Personal sunt de parere ca desi e foarte greu pentru ca sansele de succes pe termen lung sa fie cat mai mari trebuie imbinate ambele cat mai atent.

  2. Dau dreptate faptului ca in timpul facultatii nu prea ai timp sa ai un job. Zic asta pentru ca am incercat o perioada sa ma impac cu job-ul de brand manager si cu facultatea. Ce-a iesit ?
    Nimic. Amandoua erau facute pe jumatate, asa ca am decis ca e mai bine sa fac studiile apoi sa am un job serios. Poate ca o sa lucrez doar in vacanta de vara sau o sa continui ca freelancer (ceea ce sunt in momentul de fata).

  3. buna dany:) eu lucrez de cand am terminat liceul si la inceput chiar am avut un program infernal in sensul ca lucram in ture: cate 24h la munca, 48h libera. am facut si primii 2 ani de facultate in ritmul acesta. apoi am schimbat locul de munca si pentru ca era part time mi-am permis sa mai incep o facultate in paralel. mi-a placut intodeauna sa invat pentru mine nu pentru un domeniu anume si nu pentru a ma specializa si apoi musai sa ma angajez pe ce anume am invatat sa fac. imagineaza-ti ca am facut Litere si Finante Banci si lucrez in presa…clar nici o legatura. Acum ma mandresc cu 6 ani pe cartea de munca, cu norma de 8 ore; cu 3 colaborari constante pe drepturi de autor si din nou cu statutul de student – sunt in primul an la psihologie. am o multime de proiecte la care lucrez in paralel si suficeint timp liber si pentru propria-mi persoana si pentru cei dragi. e drept, nu am timp sa ma plictisesc pentru ca ziua mea lucru incepe la 5.30 dimineata si se termina uneori chiar si la 7, 8 seara. dar dupa, am cel putin 3 ore pentru mine:) nu stiu care este reteta succesului insa crede-ma au venit foarte multi absolventi atunci cand imi cautam oameni pentru echipa, la radio, cu Cv-uri goale si cu pretentii financiare de „500 de euro minimum” si fara sa stie macar cum sa foloseasca calculatorul bine. depinde de fiecare persoana cum isi calculeaza prioritatile. e drept ca nu am fost cea mai buna la Litere pentru ca am facut o alegere proasta atunci dar am luat 9 la licenta la Finante Banci iar la Psihologie acum, am terminat sesiunea cu 4 de 10 si fara restante. ai zis sa vorbim despre noi si realizarile pe care le avem. astea sunt ale mele:) cu siguranta insa, nu am pretentia ca sunt in masura sa declar ca e bine sa faci si facultate si sa lucrezi. e alegerea fiecaruia si conteaza intodeauna ce vrei TU sa faci:) mult succes tuturor:)

  4. Eu nu mi-am permis niciodata luxul de a sta departe de un job, pentru ca si asa abia ma putea tine familia cu mancare si niste haine amarate. In liceu dadeam ore de engleza si banutii erau buni pentru cate o carte sau o pereche de pantofi.

    Dupa ce am terminat liceul si am intrat la facultate m-am angajat imediat. Am deja 10 ani de carte de munca, experienta cat cuprinde si am fost in stare sa merg si la scoala.

    Exista putine specialitati la care un job sa iti puna bete in roate. Hai sa fim seriosi ca in majoritatea facultatilor se invata destul de putin si timpul de „studiu” al studentilor este petrecut aiurea in tramvai. Culmea ca exact lenesii astia care invata numai in sesiune (sau copiaza ca nesimtitii, ca au impresia ca nu merita sa invete) sunt cei care resping imediat ideea chiar unui part-time, ca deh, tre’ sa studieze.

    Suntem destui care am terminat o facultate cu job fulltime si nu am mai crapat. Culmea este ca am acumulat experienta, am fost in stare sa ma impun la locul de munca, desi eram cel mai tanar angajat si acum am firma mea. Si la fel de culmea este ca m-am dezvoltat in alta nisa decat ce am invatat la facultate. N-a fost o idee rea sa studiez, nu regret asta niciodata, dar viata e de multe ori stiti voi cum si am ajuns sa muncesc in domeniul pentru care m-am pregatit singura, citind de pe net si lucrand.

    Daca iti permiti sa stai pe timpul facultatii pe banii parintilor, atunci e bine. Daca ai insa mai multe pretentii de la tine decat sa stai pana la 24 de ani sa astepti pachet de acasa si specialitatea la care studiezi nu este atat de dura incat sa nu poti si lucra in anii aia, pune mana si alege-ti un job, oricat de „naspa”. Castigi un leu si, pe cand termini faculta, ai deja de lucru si nu vei ingrosa randurile speriatilor care traiau cu impresia ca diploma lor le garanteaza din prima un job usor. Ca multi au un soc atunci. Tu vei avea deja 4 ani de munca si oportunitati mai bune.

  5. Nu înţeleg de ce mulţi se plâng că nu pot avea un job în timpul facultăţii şi întreb, nu pentru că aş şti eu sau aş avea experienţă, ci pentru că, fiind de aceeaşi vârstă cu Dany, mă gândesc şi eu, la fel ca alţi tineri, ce vom face pe viitor, în timpul studiilor la facultate, ca să ne întreţinem şi noi.

    Dacă eu fac studii la distanţă, adică să muncesc şi să îmi fac rost de cursuri şi studii neducându-mă la facultate, dând doar sesiunile, ar fi oarecum greu să am şi acel job? Sau aţi vorbit aici doar de acele cazuri în care mergi la facultate la studii, ajungi acasă, trebuie să te pregăteşti pt. job, nu dormi nopţile etc.

  6. @4ever: da, despre acele cazuri am vorbit. Pentru ca, in cazul studiilor la distanta, cred ca tocmai in ideea asta sunt facute: pentru ca omul sa aiba si un job.

  7. In ziua de astazi job-ul te ajuta doar sa ai un salariu sa iti poti intretine familia si nimic mai mult.

  8. Din proprie experienta mi-am dat seama ca facultatea terminata este egal cu 0. Am terminat cibernetica si nimeni nu m-a intrebat ce am terminat. La interviuri m-au intrebat doar ce stiu sa fac. Dupa 7-8 interviuri (2 luni de cautari) am fost angajat, asta avand si o experienta de 3 ani pe piata muncii. Atunci ceilalti care au terminat facultatea si nu au experienta ce asteptari sa aiba? Slabe sanse sa te angajezi in conditiile de acum, unde exista o concurenta acerba. Am vazut posturi la care au candidat 2000 de persoane. Bafta