by

Omul meu

omul-meuCică prieteni sunt cei care la 3 dimineața îți răspund la telefon și vin să te ajute în cazul în care ai de transportat un cadavru.

Aplicând definiția asta, e clar că nu am prieteni.

Totuși, omul meu putea să mă sune oricând și să-mi ceară orice, căci mă băgam.

Poate crezi că exagerez, dar am învățat de la el în 2 ani cât nu am învățat de la tata în 20.

Mi-a arătat de la cum să câștig audiența la cum să trag de fiare.

De la cum să nu mai fiu nesimțit cu unele de 10 la cum să fiu agreat de unii cu M10.

De la cum să reacționez dacă mă prinde la copiat la cum să fiu cel mai pregătit candidat pentru un interviu.

De la cum să nu țin cont de reguli la cum să am grijă să nu rănesc pe nimeni.

Nu trebuia să îi explic tot ce simt, căci trecuse prin aceleași experiențe și știa ce-i în capul meu.

Mi-a spus că dacă nu-mi pot defini problema, atunci nu am una.

Mi-a spus că adaptabilitatea e cea mai importantă, apoi energia.

Mi-a spus că eșecul e doar în capul meu și să nu-mi iau succesul în cap.

Pe omul meu îl vedeam la fel de capabil să fie CEO la Facebook pe cât de abil putea să fie cap de mafie.

În adâncul meu trăiam o dezamăgire pentru că, pentru prima dată în viață, am întâlnit pe cineva la nivelul la care nu credeam că voi ajunge vreodată.

Omul meu a plecat, iar atunci știam că am pierdut un mentor.

Mi-a pus apoi pe tavă o poziție de manager de echipă la 20 de ani.

Am refuzat-o și m-a întrebat ce dracu fac?

I-am zis că de la el am învățat să încalc regulile și că poziția aia îmi limitează potențialul.

M-a felicitat și mi-a urat succes.

Nu prea mai vorbit de atunci, iar lipsa de comunicare răcește orice relație.

Venise rândul să plec și eu.

Acum el urmează să devină multimilionar, dar mi-a zis că banii nu reprezintă nimic și ar fi putut face-o demult.

Cu omul meu nu știu dacă mă voi mai întâlni, dar știu că aș fi putut învăța de la el mult mai multe decât deja am făcut-o.

Viața e însă ceea ce se întâmplă și adaptabilitatea e cea mai importantă.

Pentru omul meu am tot respectul și recunoștință pe viață.

PS: Titlul este inspirat din piesa asta.

Lasă un comentariu

Comment