by

Pasiune, carieră şi plăcere

Când eram mic visam să zbor. Pe bune! Vroiam să simt că prind aripi, că mă pot detaşa fără probleme de sol. Şi acum vreau să zbor. Ştiu că e posibil!

Niciodată nu ştiam ce vreau să ajung „când o să fiu mare”. Îmi doream multe, dar uitam de toate. Nu credeam că o sa ajung în situaţia în care va trebui sa aleg între două lucruri ce se bat cap în cap şi nu prea pot merge împreună. Sunt nişte pasiuni total diferite. Dacă o aleg pe prima, nu prea mai pot zbura. Dacă o aleg pe a doua, când mă uit de unde am pornit şi ce s-au întâmplat cu amicii mei de atunci, m-aş simţi puţin dezamăgit şi chiar nu vreau asta.

Dar am doar 14 ani. În prima situaţie nu îmi rămâne decât să continui ce am făcut până acum şi să învăţ, să experimentez, să citesc. În a doua… e foarte greu, fiind o provocare mult mai mare, plus că la vârsta asta nu pot rămâne decât în umbră.

E dificil când ajungi în situaţii de genul. Clar este că nu pot renunţa la niciuna. Pot doar să văd cum se vor împăca cele două pasiuni.

De fapt… aici intervine o diferenţă: carieră şi plăcere!

Lasă un comentariu

Comment

11 Comments

  1. Cea mai potrivita meserie e cea care iti provoaca multa placere si nu te lasa sa mori de foame.
    Daca ai gasit o astfel de meserie e ok,dar gandeste-te si la faptul ca inca ai doar 14 ani si e posibil sa nu fi descoperit inca ce iti place mai mult.

    Daca ambele pasiuni se pot transforma in meserie,poate le poti alege pe amandoua.

    Daca nu vrei 2 joburi,sunt sigur ca nu vei „munci” toata ziua,neavand timp cealalta pasiune.

    In opinia mea,trebuie doar sa materializezi o pasiune,dar intr-un asa mod incat sa ai timp si de celelalte pasiuni.

    O zi buna!

  2. si eu voiam sa zbor cand eram copil. Dar nu cu tehnologie. Ci doar cu mainile, asa sa plutesc. Si visam foarte des, uneori nopti la rand, ca zburam, si in toate noptile visam ca zburam in acelasi mod, un mod ciudat, ma tineam cu mainile de picioare si ma ridicam deaspura, nu la inaltime mare, si mai mult, visurile din diferite nopti aveau continuitate. Parca era o a doua viata care o traiam numai in vise. Acum nu stiu ce sa fac sa mai am acele visuri, si cu continuitate. Parea atat de realist. Doar cand ma trezeam eram dezamagit ca realitatea e cu totul alta. Uneori aveam tendinta sa simulez in realitate modul de ridicare in aer ghemuit cu mainile strangand picioarele. Si nu puteam sa accept ca nu puteam. parca era prea simplu.

  3. Cum a zis si „Blog in Iasi”, cu totii am visat sa zburam la ce inceput. Nu vreau sa te dezamagesc, dar cei mai multi dintre noi nu o sa reusim niciodata. Viata are un simt al umorului mai diabolic, si nu numai ca nu te lasa de zbori, dar mai rau te „impamanteaza”..

  4. nu esti singurul care vrea sa zboare. dar ce zici sa iti faci cariera combinata cu placerea?… :p

  5. Te stresează acum că nu ştii ce să faci în viaţă?
    Dany, mai ai 4 ani la dispoziţie să eviţi a pica în borcanul meu: mai ai 1-2 luni să te hotărăşti şi n-ai nicio idee.

  6. Munca trebuie sa insemne si placere , alege ceea ce iti place , si poti face si din placere o cariera.

  7. Este important sa faci ceea ce ti place. Incepand cu studiile. Apoi, cariera…cateodata iti iese :)

  8. Mei eu zic ca o varianta buna e sa „studiezi” facultatile care te-ar putea interesa. Nu conteaza varsta, ba dimpotriva, cu cat mai devreme cu atat mai bine: ai timp sa te si razgandesti daca descoperi ca nu-ti place. Sunt destule facultati care au „program de vizitare”. Un exemplu e Facultatea de Litere care lanseaza o astfel de vizita la sfarsitul lunii.

  9. La varsta asta inca descoperi ce vrei sa faci mai departe. Nu are rost sa te grabesti.