by

Talentul = 99% aberație

Deseori când citesc/aud despre o persoană care a ajuns cunoscută în domeniul în care profesează (actor, artist, antreprenor, sportiv etc.) dau de clișeul conform căruia respectivul om a primit un har de la Dumnezeu sau s-a născut cu un talent special.

Bobby Fischer - 1967Mie asta mi se pare o prostie și cred că talentul e 99% bullshit sau, mai pe românește, „succesul e 99% transpirație”. Majoritatea dintre cei cunoscuți și-au clădit cariera pe bază de performanță. Cred că dacă pui un copil să se apuce de teatru, îi place și te ții de el, făcând asta în fiecare zi, în câțiva ani va ajunge un actor bun. La fel, dacă pui pe unul timp de câțiva ani să se țină de șah în fiecare zi (jucat meciuri, analizat strategii, citit cărți, documentat asupra meciurilor renumite), va ajunge un șahist bun. Și îmi permit să spun că de o ține 10 ani în același stil poate câștiga cea mai importantă competiție.

Cred că munca și ambiția sau pasiunea sunt singurele lucruri care fac diferența. Damian Drăghici s-a apucat de muzică pe la 17 ani. A ajuns să câștige un Grammy (tocmai ce am dat de asta) nu neapărat din pasiune, ci din ambiție (ăsta e și motivul pentru care s-a lăsat de muzică: făcea totul doar pentru a arăta celorlalți că poate fi mai bun – sursa).

V-am mai spus de „Excepționalii” și studiul celor 10.000 ore ale lui Malcolm Gladwell. Părerea mea e că are dreptate și e vorba de muncă, nu de talent. Sigur, întâlnim excepții (personal le regăsesc la scriitori/poeți), însă aici e vorba de o regulă.

Lasă un comentariu

Comment

  1. Danny baiete, intr-adevar, conteaza foarte mult sa iti placa ce faci si sa muncesti cu sarguinta ca sa ajungi bun in domeniul tau. Asta nu inseamna ca putem exclude talentul din ecuatie.

    Exista oameni care au aptitudini native pentru un anumit domeniu de activitate, adica au talent. Acestia ii vor depasi intotdeauna pe cei care au in spate numai munca.

    Apropo de asta, am citit astazi un statuts de facebook care spunea „Multi actori, putini artisti”. Aici intervine talentul. Sunt multi actori care muncesc pe branci si reusesc sa faca lucruri de foarte buna calitate. Dar exista si actori cu talent(artisti) din mana carora ies lucruri exceptionale.

    Bineinteles, asta nu inseamna ca oamenii talentati nu mai au nevoie sa munceasca, nici pe departe. In schimb munca lor va fi intotdeauna mai roditoare decat a celorlalti.

  2. Si ca un later update, am citit putin din interviul cu Damian Draghici. Cred ca ai inteles gresit. El nu isi reneaga talentul in interviul respectiv. El vorbeste despre pasiune. Sunt notiuni total paralele.

    Si eu am o pasiune pentru fizica si chimie din cauza modului ca aceste stiinte explica pe larg cum functioneaza universul si cum functionam noi ca organisme vii, dar nu am aptitudini innascute pentru a le intelege. De fapt, niciodata nu am putut invata prea multe cand le-am studiat la scoala, drept pentru care daca cineva indreapta o discutie in zona lor, ma pierd, pentru ca nu stiu mai nimic.

    Un alt exemplu ar putea fi ca sunt oameni care au aptitudini innascute pentru a fura sau pentru a omori. Hollywood-ul a tratat subiectul in multe filme cu asasini innascuti. Nu toti aleg sa isi urmeze acest talent, preferand sa faca altceva care sa ii mentina in gratiile legii.

  3. Dacă tu ai avea un profesor bun de chimie sau fizică, care te poate face să înțelegi și îți poate explica materiile într-un mod plăcut, le-ai da un sens și poate le-ai studia mai în amănunt. E totul atât de subiectiv…

    Legat de al doilea exemplu: e vorba de performanță. Dacă eu mă apuc să studiez toate tehnicile de a fura și de a trage cu arma, aș ajunge un asasin bun. Mă gândesc acum la „Léon: The Professional” – e vorba de antrenament, începi cu sniperul și la final ajungi la cuțit.

  4. Oricat ai studia si ai munci, nu ai sa poti niciodata sa fii mai bun decat cineva care are scris in gene un anumit tip de comportament si caracter necesar intr-un domeniu de activitate.

    Am avut 2 profesoare excelente de fizica, una in 6-8 si una in 9-11. Explicau foarte bine si m-au invatat pana si matematica necesara de multe ori in probleme de fizica. Totusi, nu s-a prins nimic de mine. In gimnaziu stiam teorie destul de bine, eram printre cei mai buni din clasa cand venea vorba de asta, totusi niciodata nu m-am priceput sa aplic teoria in practica, pe cand alti colegi de-ai mei, care nu aveau rezultate la fel de bune ca ale mele cand venea vorba de teorie, reuseau sa faca proiecte foarte interesante si bune.

  5. Salut,

    Tocmai am descoperit acest blog.Sunt complet de acord cu post-ul acesta, si as dori sa mai adaug, ca de multe ori talentul este confundat cu increderea in sine. Asa o vad eu cel putin. Am observat in multe cazuri oameni care se pricep la toate. Baieti care stiu si sport, canta si la chitara,sunt experti si la jocuri video si sunt si matematicieni excelenti. Ce au in comun tot acestia?Sunt foarte plini de sine si au mult tupeu. Un om mai nesimtit caruia nu ii frica ca o sa fie judecat sau ca ar putea esua cand incearca ceva poate disimula talentul cand defapt e vorba de o incercare cu multa multa incredere. Conceptul de talent a fost inventat pentru a pune pe un piedestal pe cei care abordeaza un domeniu mai cu tupeu decat altii. Asta e parerea mea, nu ma atacati!

  6. Salutare! Am descoperit blogul tau si,rasfoind printre articolele scrise, mi-a atras atentia acesta cu talentul. Mi-as permite sa spun ca titlul ar fi trebuit sa fie Talentul = 99% transpiratie , pentru ca nu poti sa faci performanta in absolut niciun domeniu fara acel 1% talent nativ, indiferent cat de multa pasiune si daruire si munca ai investi.
    Si as vrea sa iti dau un exemplu din viata mea : fie-mea este un anti-talent nativ la capitolul imaginatie, avand inclinatie exclusiv pe partea de stiinte exacte. Pot sa ii spun eu pana ragusesc despre Universul miniatural al lui Argezi din poezia cu furnica, pentru ca ea tot o furnica vede in randurile acelea. A muncit enorm pentru a lua o nota mare la examenul de capacitate la limba romana, dar compunerile ei nu trec mai departe de „am fost acolo si am vazut aia”.Mergand la munte ii aratam cum se ridica ceata la rasaritul soarelui si ii spuneam „Uite cum pare ceata ca un fum”. Raspunsul..”ei..o ceata si gata”.
    Ca sa nu ma lungesc prea mult : performanta se face cu munca, ambitie, devotament si pasiune. Dar fara acel 1 % talent nativ, nu ajungi la performanta. Esti doar undeva pe la mijloc.